Roxana Gatzel sau povestea unei campioane care a ales să rămână aproape de locul unde a cunoscut bucuria și sensul handbalului

17 octombrie 2025

7224

De la argint mondial la noul val de junioare: Roxana Gatzel construiește viitorul handbalului la Cisnădie
Povestea unei campioane care a ales să rămână aproape de locul unde a cunoscut bucuria și sensul handbalului

Puține povești din sportul românesc au un arc atât de frumos și complet precum cel al Roxanei Gatzel. De la gloria mondială până la munca tăcută dintr-o sală de antrenament din Cisnădie, destinul ei este dovada vie că performanța adevărată nu înseamnă doar medalii, ci mai ales continuitate, pasiune și dăruire. După o carieră impresionantă, care a purtat-o pe marile scene ale handbalului internațional, Roxana a ales să se întoarcă acolo unde inima i-a rămas: la Cisnădie. Orașul care a trăit alături de ea emoțiile victoriilor și efortul înfrângerilor este acum locul unde fosta mare jucătoare construiește viitorul sportului pe care l-a iubit toată viața.

Drumul spre performanță

Roxana Gatzel a descoperit handbalul dintr-o întâmplare fericită, dar pasiunea a crescut repede, alimentată de disciplina și dorința de a se autodepăși. Într-o perioadă în care sportul românesc oferea încă repere solide, tânăra Roxana s-a remarcat prin seriozitate și ambiție. Antrenorii au observat-o rapid, iar ascensiunea ei a fost constantă și muncită.

Pe teren, s-a remarcat prin claritate în joc, inteligență tactică și un spirit de echipă aparte. Nu era genul de jucătoare care să caute gloria personală, ci mai degrabă una care își ridica echipa prin exemplul propriu. Această atitudine i-a definit întreaga carieră.

Momentul de vârf a venit în 2005, când, alături de naționala României, a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial. A fost o performanță istorică, obținută într-o perioadă în care handbalul feminin românesc respira încă aerul marilor generații. Roxana s-a aflat atunci printre jucătoarele care au readus România pe harta lumii în handbalul feminin, contribuind decisiv la un rezultat care a inspirat o întreagă generație.

Ani de glorie și consacrare

După Mondialul din 2005, cariera Roxanei Gatzel a continuat la cel mai înalt nivel. Cu echipa Oltchim Râmnicu Vâlcea, una dintre forțele Europei la acea vreme, a câștigat Cupa Cupelor și Trofeul Campionilor în 2007, performanțe care au confirmat valoarea ei internațională. În 2010, a jucat finala Ligii Campionilor, un vis pentru orice sportiv care atinge elitele continentale.

Palmaresul ei vorbește de la sine: 11 titluri naționale, 5 Cupe ale României și o medalie de bronz european în 2010. Dar dincolo de trofee, Roxana a rămas o sportivă echilibrată, lucidă și cu o perspectivă rară asupra sensului performanței. Ea a înțeles devreme că marile reușite nu se măsoară doar în medalii, ci în felul în care influențezi lumea din jurul tău, în valorile pe care le lași celor care vin după tine.

Capitolele din Cisnădie – o poveste scrisă cu sufletul

În 2014, după o perioadă în care a colindat handbalul românesc și european, Roxana Gatzel a ales să se alăture echipei Măgura Cisnădie. Era un moment în care echipa abia începea să își construiască identitatea, dar venirea unei jucătoare de asemenea calibru a schimbat totul.

Timp de opt ani, între 2014 și 2021, Roxana a fost una dintre piesele centrale ale echipei. A contribuit la promovarea în Liga Națională, la consolidarea grupului și la cele mai frumoase momente din istoria clubului. Sub ochii ei, Măgura Cisnădie a crescut pas cu pas, până a ajuns să se lupte cu cele mai puternice echipe din țară și să reprezinte România în competițiile europene.

Medalia de bronz obținută în 2018 rămâne unul dintre momentele de referință, la fel și participările în EHF European League. Pentru un oraș mic precum Cisnădie, aceste performanțe au avut o semnificație uriașă. Roxana le descrie adesea ca fiind dovada că pasiunea și munca pot învinge orice limită geografică sau financiară.

O nouă misiune: formarea generației care vine

După retragerea din activitate, Roxana Gatzel nu s-a îndepărtat nicio clipă de sport. În prezent, este profesoară de educație fizică la Școala Gimnazială nr. 3 Cisnădie și are o catedră de handbal la Liceul Tehnologic din oraș. În paralel, antrenează echipa de junioare 2 a clubului Măgura, o formație tânără, dar plină de entuziasm.

Pentru Roxana, această etapă nu este doar o continuare naturală, ci o adevărată misiune. Ea privește antrenoratul nu ca pe o simplă profesie, ci ca pe o șansă de a transmite mai departe valorile care au definit-o ca sportiv: disciplina, ambiția, spiritul de echipă și dragostea pentru muncă.

În viziunea ei, viitoarele campioane trebuie formate mai întâi ca oameni. Dincolo de tehnică și tactică, accentul cade pe formarea caracterelor, pe plăcerea de a lucra împreună și pe încrederea că fiecare efort contează.

Printre micuțele care descoperă handbalul sub îndrumarea ei se află și fiica sa, Laura — o prezență care aduce un plus de emoție și motivație. Roxana spune adesea că nimic nu este mai frumos decât să îți vezi copilul pășind pe urmele tale, în același oraș, în aceeași sală, dar cu propriile visuri.

O privire lucidă asupra handbalului românesc

Cu experiența acumulată în zeci de ani de competiții, Roxana Gatzel privește realist starea actuală a handbalului românesc. Ea consideră că sportul de performanță nu se mai poate construi fără o bază solidă la nivel de copii și juniori.

În opinia ei, sistemul are nevoie de o reconstrucție de la rădăcină. Educația sportivă trebuie să redevină prioritară, iar antrenorii de la nivelul de început trebuie susținuți și motivați, pentru că ei sunt cei care pun primele cărămizi la temelia viitoarelor generații. Roxana subliniază adesea că marea performanță nu apare peste noapte, ci este rezultatul unui proces lung, bazat pe răbdare, muncă și viziune.

Ea remarcă și o schimbare de mentalitate în rândul tinerilor: generațiile actuale sunt mai puțin dispuse la efort, la sacrificiu, la perseverență. Într-o lume în care recompensa imediată pare totul, devine tot mai greu să cultivi pasiunea pentru antrenamente și dorința de a crește pas cu pas.

Totuși, nu este un tablou pesimist. Roxana crede în puterea exemplului și în educația prin sport. La Cisnădie, încearcă să clădească exact acest model: un mediu în care copiii să descopere plăcerea mișcării și satisfacția reușitei prin efort propriu.

Recunoștința unei comunități

Cisnădia nu a uitat contribuția Roxanei Gatzel. În semn de recunoaștere pentru cei opt ani petrecuți în slujba echipei și pentru imaginea pozitivă adusă orașului, autoritățile locale au decis să îi ofere titlul de cetățean de onoare al Cisnădiei. În fața sălii de sport, o statuie îi poartă chipul — un simbol al recunoștinței comunității pentru o carieră dedicată și pentru devotamentul ei față de oraș.

Pentru Roxana, această distincție are o valoare profundă, nu ca gest de glorie personală, ci ca semn al legăturii autentice dintre sportiv și comunitate. Ea vede această recunoaștere ca pe o dovadă că oamenii simt sinceritatea și pasiunea, iar ceea ce este făcut cu sufletul rămâne în inimile celor din jur.

Moștenirea unei campioane

Astăzi, când pășește zilnic în sala din Cisnădie pentru a antrena micuțele junioare, Roxana Gatzel poartă în priviri aceeași lumină de odinioară. Poate nu mai poartă tricoul naționalei, dar poartă o misiune la fel de grea și frumoasă: să formeze caractere, să inspire, să transmită o cultură a efortului și a pasiunii.

Pentru mulți copii din Cisnădie, numele ei este deja o legendă. Dar pentru Roxana, legenda contează doar dacă poate deveni motivație pentru alții. Ea știe că viitorul handbalului local nu se va construi din povești, ci din muncă și răbdare.

Și totuși, există ceva simbolic în faptul că o fostă vicecampioană mondială își petrece zilele într-o sală de sport de provincie, printre copii care învață să arunce pentru prima dată mingea la poartă. Este imaginea unei continuități rare, a unei modestii autentice, care transformă performanța în vocație.

Concluzie – un model pentru Cisnădie și pentru România

Povestea Roxanei Gatzel este una despre rădăcini și despre sens. Într-o lume în care succesul este adesea confundat cu popularitatea, ea a ales drumul discreției și al construcției. De la podiumurile mondiale la sălile de sport dintr-un oraș mic, Roxana a rămas aceeași: o luptătoare, o profesionistă, un om care crede în valoarea muncii.

Cisnădia are astăzi o echipă de junioare care visează să îi calce pe urme. Poate că dintre aceste fete se va ridica o nouă generație de campioane. Dar indiferent ce va aduce viitorul, Roxana Gatzel a reușit deja ceva și mai important: a redat speranța că handbalul românesc poate renaște de jos, din sălile mici, din entuziasmul copiilor și din pasiunea unor oameni care cred în puterea exemplului.

Pentru Cisnădie, numele ei nu este doar un simbol sportiv, ci și un reper moral. Roxana Gatzel continuă să construiască, zi după zi, nu doar echipe, ci caractere. Și, în felul acesta, scrie o poveste despre dăruire, despre iubirea pentru sport și despre legătura profundă dintre o campioană și orașul care a adoptat-o ca pe una de-a lor.